Asinus vulgaris techirghiolensis* sau magarul lui Techir,… cu el a inceput legenda 
… se spune ca un batran olog si orb a ajuns odata cu magarul sau, din greseala, in malul acestui lac. S-a chinuit batranul ore in sir sa iasa din noroiul mirositor, dar bidiviul incapatanat nici ca voia sa se miste, malul acela exercitand o tainica atractie asupra sa. Mare a fost insa mirarea si bucuria batranului cand, iesind din lac, si-a dat seama ca ochii sai puteau distinge din nou o geana de lumina, iar picioarele sale, de multa vreme neputincioase, incepusera sa-l asculte. Cat despre inteleptul sau bidiviu – plagile urate de pe spate i se vindecasera, iar corpul sau parca traia o noua tinerete. Aflandu-se despre aceasta vindecare, puhoi de oameni au ajuns pe malul acelui lac, scaldandu-se si ungandu-se cu namol pentru a-si gasi tamaduire. Si cate minuni nu se petrec acolo – ologii incep din nou sa mearga, oasele intepenite isi redobandesc tineretea, femeile isi recapata fertilitatea, iar bolnavii de piept isi gasesc tamaduirea.
Marturiile existentei si continuitatii oamenilor pe aceste meleaguri sunt constituite din descoperiri arheologice. Istoria locuirilor ajunge pana in neolitic, asezarea Techirghiolului fiind inclusa in faza a doua a culturii Hamangia-Cernavoda. Cercetarile arheologice efectuate de catre Vasile Parvan inca din 1924 au incercat sa stabileasca trecutulul acestor regiuni.
In oras exista zone care poarta urmele arheologice ale culturii Hamangia-Cernavoda si amprentele istoriei ramase in aceste locuri: monedele din vremea Imperiului Roman, documentele din perioada otomana, acte apartinand lui Mihail Kogalniceanu, casa si azilul construite de Constantin Tanase, dar si casele de vacanta ale familiilor lui Mircea Eliade, Cezar Petrescu, Tudor Arghezi, Jean Constantin.
Inca din anul 1854 exista primele inscrisuri despre calităţile terapeutice ale nămolului, când un comandant otoman îşi vindecă braţul bolnav. 
Techirghiolul este cunoscut ca și staţiune balneară din anul 1899. Atunci s-a inaugurat: Azilul maritim Techirghiol, cu paturi și instalaţii pentru băi cu nămol.
Techirghiol a devenit un traseu de vacanta pentru intelectualii vremii. În paralel cu dezvoltatea Mamaiei, Techirghiol devine o destinaţie a oamenilor din lumea bună, interesaţi de calităţile terapeutice ale lacului cu „băi reci“. Boema s-a mutat la Techirghiol, pentru ca, imediat după Primul Război Mondial, Eforie să devină ţinta elitelor cu bani. Artistii veneau in Dobrogea sa picteze, scriitorii – ca Ionel Teodoreanu, de pilda (care se refugia la Techirghiol, cu sotia si copiii) – incercau sa scrie, iar actorii isi aveau cartierul general la Carmen Sylva (Eforie Nord). Familiile scriitorilor Cezar Petrescu si Tudor Arghezi erau oaspeti de vara ai statiunii.
Techirghiol oferea lumii bune a secolului XX inspiratie si tratament.
Camil Petrescu si-a plasat o parte a actiunii romanului sau Patul lui Procust in Techirghiol, actiune desfasurata între anii 1926 şi 1928, si a redat prin cuvânt substanta personagiilor din acel interval de timp.
Alte repere istorice
In anul 1388 Dobrogea s-a unit pentru prima data cu Tara Romaneasca sub domnia lui Mircea cel Batran.
La jumatatea secolului urmator, Dobrogea intra sub ocupatie otomana. O prima mentiune documentara a asezarii Techirghiol dateaza din 1560, cand Tekfür-köy este numit, in firmane ale sultanului Suleyman Magnificul catre domnitorul Moldovei.
La 1 decembrie 1878 trupele romane intra in Dobrogea, ceea ce reprezinta si factic, alipirea provinciei cu tara.
Unul dintre noii “locuitori” ai Techirghiolului, dupa reformele de improprietarire a fost si Mihail Kogalniceanu, care cumpara pamant si imobile in jurul lacului si care a si construit o fantana publica in localitate, iar la Tuzla a ridicat capela ortodoxa.
Printre proeminentii locuitori ai Techirghiolului se numara Mircea Eliade, ai carui parinti detineau din 1906, o casa de vacanta in Techirghiol – Vila Claudia.
Un alt proeminent binefacator a fost marele artist Constantin Tanase. Se angajeaza in constructia unui Sanatoriu pentru artisti (Vila Scena), contribuie financial la cladirea Caminului Cultural si la constructia bisericii Sf. Ilie.
In 1894 Ministerul Agriculturii si Domeniilor vinde Societatii de binefacere Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti 100 ha la marginea lacului. Acesta reprezinta si primul pas in constiuirea statiunii balneare din preajma lacului. Se pun bazele a ceea ce mai tarziu va deveni Techirghiol-Eforie si apoi localitatea de astazi Eforie Nord.
De amintit este si Constantin Bajenaru, unul dintre primarii Techirghiolului, care in anii ’30 s-a preocupat in mod deosebit de infrumusetarea, curatenia orasului si prosperitatea lui ca statiune balneara.
In 1931 s-a inaugurat Monumentul Eroilor in memoria celor ce si-au dat viata in razboiul 1916 – 1918 (Techirghiol si imprejurimile au platit tributul cu 176 de cazuti) in piata “General I. Dragalina”.
*Bibliografie – Monografia Techirghiolului de Aurelia si Stefan Lapusan*